Duminica 22 dupa Rusalii – Sfantul Teofan Zavoratul

Din „Tâlcuiri din Sfânta Scriptura pentru fiecare zi in an”
Sfantul Teofan Zavoratul
Ed. Sophia
Bucuresti, 1999

A douazeci si doua duminica dupa Cincizecime

[Gal. 6, 11-18; Lc. 16,19-31].

Pilda despre bogat si Lazar arata ca aceia care nu au trait cum se cuvine îsi vor da seama de greseala lor, dar nu vor mai avea atunci putinta de a se îndrepta. Ochii lor se vor deschide si vor vedea limpede care e adevarul. Amintindu-si ca pe pamânt sunt multi orbi asemenea lor, vor vrea ca vreunul dintre cei morti sa fie trimis la ei, pentru a-i încredinta ca trebuie sa traiasca si sa vada lucrurile doar dupa îndreptarul Descoperirii (Revelatiei) Domnului.

Nici aceasta însa nu li se va da, fiindca Descoperirea este ea însasi îndestulatoare marturie pentru cei care vor sa cunoasca adevarul, iar pe cei ce nu doresc si nu iubesc adevarul, nici învierea cuiva din morti nu va putea sa-i înduplece a crede. Simtamintele acelui bogat le încearca, pesemne, toti cei care se muta de aici.

Prin urmare, potrivit încredintarii celor de dincolo, care va fi si încredintarea noastra a tuturor, singura noastra calauza adevarata în calea vietii este Descoperirea Domnului. Dincolo însa aceasta încredintare va fi pentru multi prea târzie; aici ar fi mai folositoare, dar n-o au toti.

Sa credem, cel putin, marturiei celor de dincolo, punându-ne în locul lor. Cei care sunt în chinuri nu mint; parându-le rau pentru noi, ei vor ca ochii nostri sa se deschida, ca sa nu ajungem în locul chinurilor lor. Despre aceste lucruri nu putem vorbi asa cum vorbim adesea despre întâmplarile obisnuite: „Ei, o sa treaca într-un fel sau altul”. Nu, asta n-o sa treaca „asa, cumva”. Trebuie sa avem la temelie credinta cea buna, ca sa nu nimerim în locul bogatului din pilda.