POEM-INDEMN CATRE OLIMPIADA

de Sfantul Grigorie din Nazianz
[Carmina II, 2, 6]

Copilul meu, acest dar iti trimit
eu, Grigorie: indemnul unui parinte este darul cel mai bun. Nu aurul amestecat cu pietre pretioase,
podoaba femeilor nobile, Olimpiada, nici culorile
sa nu impodobeasca un chip imparatesc cu rusinoasa gratie, fiindca ele aduc peste chip un chip ce duce la pierzanie.
Iar vesmintele de purpusa, aurite,stralucitoare si sclipitoare, sa fie pentru cele carora nu le ajunge slava unei vieri
chiar si pentru ochii inchisi. Purtarea este cea mai aleasa floare, infipta in pamant, nezdruncinata, pentru cea cu buna faima. Cinsteste intai de toate pe Dumnezeu, apoi pe sotul tau,
ochiul vietii tale, arbitrul sfatului tau,
pe care singur sa-1 iubesti, caruia singur sa-i incalzesti inima;
cu atat mai mult cu cat el insusi te iubeste cu doruri line, avand o afectiune neimparrita, sub lanturile acelorasi sentimente.
Indrazneala sa nu ai atat cat sa urmeze de aici pofta barbatului, ci cat se cuvine, fiindca exista o saturare de toate.
Exista o saturare a tuturor, dar pofta nesaturata e mai buna.
Femeie fiind, nu te impinge spre infumurare barbateasca.
Nu-ti afirma peste tot neamul nobil, nici nu te trufi cu eleganta vesmintelor,
nici cu intelepciunea: caci intelepciunea sta in a te supune asezamintelor conjugale.

Caci legatura casatoriei pune in comun intre cei doi toate. Lasa de la tine atunci cand sotul tau fierbe, ajuta-1 cand e chinuit si sufera
cu vorbe dulci si indemnurile cele mai bune.
Caci nici cel ce hraneste lei nu domoleste cu forta furia fiarei, cand rasuflarea ei fierbe si racneste, ci o imblanzeste mangaind-o cu mainile si cu cuvinte blande.
Niciodata sa nu-ti ocarasti sau sa-ti vatami cumva sotul,
chiar daca ai fi foarte fixrioasa, fiindca el insusi iti este folosul cel mai mare.
Nici chiar daca s arsitul sfatului lui iti este impotriva; caci nu se cuvine.
Fiindca de multe ori demonul pune capat sfatului intelept.
Nici nu fi slaba, caci sabia e a celui puternic.
Nici nu lauda pe cel ce nu este prieten barbatului tau,
adresandu-i-te piezis cu cuvinte inselatoare.
De altfel, purtarea simpla, lucru potrivit barbatilor si femeilor nobile, si mai cu seama partii femeiesti.
Sa ai in comun cu el toate bucuriile si durerile, comune si grijile, fiindca acest lucru sporeste casa.
Da sfatul tau, dar hotararea sa fie a barbatului,
Sufera macar putin impreuna cu el cand se necajeste, caci durerea prietenilor .
E un leac placut al suferintei.
Dupa care insa, avand un chip vesel, risipeste ingrijorarile inimii lui.
Caci pentru barbatul intristat limanul cel mai bun e sotia.
Ingrijeste de tesut si de lana, si mediteaza la cuvintele lui Dumnezeu, iar de cele din afara [casei] sa se ingrijeasca barbatul.
Nu pune de multe ori piciorul in afara usilor [casei], nici nu iesi
la distractii obstesti si in multime dezordonata, caci aceasta desfiinteaza rusinea chiar si la cei rusinosi amestecand ochi cu ochi,
iar pierderea rusinii naste toate relele cele mai mari.
Iti poruncesc sa pui piciorul in intruniri bune impreuna cu cei intelepti,
ca sa-ti intiparesti in minte si oarecare cuvinte nobile,
fie spre pierzania rautatii tale, fie ca legatura a virtutilor.

Casa sa-ti fie si oras si vatra sfanta. Sa nu fii vazuta
de altii decat de rubedeniile cuminti sau de preot si de batrani, care sunt mai buni decat tineretul, iar nu de femei care-si tin nasul pe sus si au chip de femei usoare; nici de acei barbati evlaviosi pe care barbatul tau ii tine in afara casei chiar daca-i socoteste respectabili. Caci ce lucru iti este atat de folositor ca un sot ales, pe care singur sa-1 iubesti?
Ai cuget inalt, dar nu te mandri cu aceasta.
Laud acele femei pe care barbatii lor nici macar nu le cunosc.
Nu te grabi la ospete de nunta sau la zile de nastere, unde sunt pofte, dansuri si ras,
si glume proaste; caci acestea incanta si un om cuminte ca o raza ce degraba topeste ceara. Nu tine in casa ta ospete cu bautura fie ca e de fata. sau nu barbatul tau ireprosabil. Pantecul care tine masura va stapani poate asupra patimilor.
De distractii ma tem si eu, se teme si sotul tau.
Sa nu lasi sa-ti palpite genele in chip lasciv, nici sa se umple de manie; caci aceasta e o rusine pentru muritori, si inca si mai mult pentru femei, si face fata respingatoare. Urechile sa aiba podoaba nu margaritare, ci primirea cuvintelor nobile, iar peste cele rele sa fie pusa cheia mintii; si asa, atat deschise, cat si inchise, urechile vor fi cuminti. Pudoarea feciorelnica sa picure roseata neprihanita sotului tau cand privesti la el sub pleoapele tale; roseste pentru cei ce te privesc,
dar ai ochi orbi si pogoara in jos sprancenele.
Daca ai limba neinfranata, vei fi mereu nesuferita soiului tau, caci o limba nerusinata va face rau chiar si celor inocenti.
E mai bine sa taci, chiar daca lucrul te indeamna la cuvant, decat sa vorbesti, atunci cand imprejurarea opreste un cuvant lipsit de randuiala. .
Cuvantul tau sa fie punirea dorit. Picioarele ce pasesc cu aroganta.
au o cumintenie mincinoasa; chiar si in pasi poate sa fie trufie.
Primeste si aceasta: Nu avea o dorinta nedomolita a carnii,

Nici nu te complace in patul nuptial.
Convinge-ti sotul sa respecte zilele preasfinte.
Caci pe cat se pare,
a te supune asezamintelor dumnezeiesti e o icoana a marelui Dumnezeu pentru ca lnsusi Fiul, pe cand era inca in trup, a dat asezamantul conjugal
neamulul nostru si fapturii pe care a zidit-o cu mana Sa,
pentru ca in vreme ce unii se duc si altii vin nasterea
sa continue si neamul schimbator al muritorilor,
ca un rau curgator,
nestatornic din cauza mortii, sa ramana statornic prin nasteri.

Dar ce mai continui spunandu-ti acestea?
Caci cunosc eu insumi un indemn negresit mai bun decat a1 meu
Aceasta iti este preaiubita, Teodosia.
Sa-ti stea deci inainte pururea ca icoana insufletita a oricarui cuvant si a oricarei fapte
un Chiron (figura din mitologia greaca antica:centaurul intelept care a avut grija de educatia lui ahile)feminin sub legamantul casniciei,
care te-a primit de la tatal sau si te-a plamadit cu obiceiuri alese,
sora geamana a neprihanitului arhiereu
Amfilohie, pe care la moartea sa l-am trimis la Dumnezeu
Impreuna cu Tecla preacurata,
Vestitor rasunator al adevarului, slava mea

Si daca ai primit vreun cuvant cu cuget inalt de la caruntetile mele,
Iti poruncesc sa-l pazesti in ascunsul inimii,
Ca prin el sa poti ajuta si pe sotul tau, nobil cetatean,
Si mandru chiar, avand in tine o slava preainalta.
Acum ti-am daruit acest dar. Iar daca doresti lucrul cel mai folositor
Sa te faci vita mult-roditoare si sa vezi pe fiii fiilor tai,
Ca de tot mai multi sa fie laudat marele Dumnezeu,
Prin Care ne-am si nascut si catre Care se cuvine sa si mergem de aici.

din „Din epistolele Sfintului Ioan Gura de Aur catre Olimpiada”