Talcuire a Psalmului 3 – Sfantul Ioan Gura de Aur

Psalm al lui David, cand fugea din fata fiului sau Abesalom: „Doamne, de ce persecutorii mei s-au inmultit?Doamne cat s-au inmultit cei ce ma necajesc!

Analiza: Certurile domestice, razvratirile celor care ne datoreaza ascultare sunt de cele mai multe ori pedeapsa pacatelor noastre.Revolta si moartea lui Abesalom

1.Regii onoreaza prin statui comemorative generalii victoriosi, magistratii inalta efigii si coloane in cinstea atletilor incununati cu succese, cu o inscriptie care proclama triumful lor, asa cum ar putea sa o faca vocea unui herald. Altii transpun in carti si scrieri laudele invingatorilor si se straduiesc sa etaleze in aceste elogii un talent care sa-I ridice deasupra eroilor lor. Istorici, pictori, daltuitori, sculptori, magistrati, popoare, orase, tinuturi se inteleg in a-si lauda invingatorii. Dar acela care o ia la fuga fara sa fi luptat, acesta n-a gasit niciodata pe cineva care sa-i reproduca trasaturile cum o face azi David. Ascultati mai degraba: „Psalm al lui David, cand fugea din fata fiului sau Abesalom”. Care fugitiv a meritat vreodata laude? Care nume de fugar a aparut vreodata pe inscriptii? Daca numele acestuia este afisat este cu scopul de a-l gasi(1), si nu de a-I cinsti.

1. Traducerea latineasca este inexacta sau cel putin obscura. Era o obisnuinta in Antichitate sa se afiseze numele sclavilor fugitivi, cum se practica azi pentru obiectele pierdute, pentru a-i gasi. Putem consulta in acesta privinta o dizertatie de Letronne, inserata la sfarsitul editiei lui Aristofan, publicata de M.Didot( 3, pagina 14): Papirus al Muzeului Regal, continand anuntul unei recompense promise celui care va descoperi si va aduce inapoi 2 sclavi care au evadat.

Afla deci, fratele meu, motivul acestui titlu si ca sufletul tau sa fie impacat! Fie ca acesta intamplare sa devina o lectie pentru tine insusi! Fie ca prigonirea celui drept sa fie un motiv de incurajare pentru inima ta! Afla din ce cauza era persecutat David de Abesalom, pentru ca prin acest fundament tu sa fii educat in frica de Dumnezeu. Intr-adevar daca, in lipsa unei baze, nu exista o constructie solida, tot asa Scriptura nu este de nici un folos/ajutor celui care nu stie deloc sa-i descopere sensul.

Intentia preafericitului David compunand acest psalm era sa schimbe in bine viata oamenilor si sa-i invete pe acestia sa nu comita nici o nelegiuire, nici o jignire legilor lui Dumnezeu pentru ca pacatosul sa se fereasca de obstacolele de care el insusi se impiedicase.

David a fugit din fata fiului sau, deoarece isi pierduse puritatea; a fugit pentru ca atentase asupra drepturilor unei uniuni legitime; a fugit intrucat se sustrase legii lui Dumnezeu care spune: ” Sa nu ucizi, sa nu comiti adulter.” David introduse in casa sa oaia altuia si ii ucise pastorul, si iata ca mielul casei isi ameninta ciobanul. Acesta se legase de familia altuia iar in familia sa vedea cum razboiul se inalta. Aici nu este deloc gandirea mea, sunt cuvintele lui Dumnezeu, or atunci cand Dumnezeu devine interpret, nu ne mai ramane decat sa tacem.

Daca vreti sa va convingeti ca razvratirea fiului lui David impotriva tatalui sau avu drept cauza moartea lui Urie si rapirea femeii sale, ascultati aceste cuvinte ale lui Dumnezeu adresate lui David prin gura profetului Nathan: ” Te-am uns rege al Israelului si te-am slobozit de sub stapanirea lui Saul. Ti-am dat casa domnului tau si femeile domnului la sanul tau, ti-am dat casa lui Israel si a lui Iuda si, daca aceasta este putin pentru tine, ti-as mai adauga. Pentru ce ai nesocotit tu cuvantul Domnului? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ai luat-o de sotie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amonitilor. Deci nu se va departa sabia de deasupra casei tale in veac.”( 2 Regi, 12, 7-11).

Tu ai dezbinat cu sabia casa altuia, iar eu voi fauri o glorie impotriva ta in propria ta casa. „Si-ti voi da nastere la rele in sanul locuintei tale.” Ascultati bine acesta: „in sanul propriei tale case”. De unde este radacina pacatului, de acolo va pleca lovitura razbunatoare. Sluga fugara care s-a ferit de poruncile lui Dumnezeu este condamnata sa fuga din fata fiului sau Abesalom: ” Psalm al lui David, cand fugea din fata fiului sau Abesalom”.  Povestirea razboiului este mai putin utila decat indicarea cauzelor care l-au pornit pentru ca acestea ne previn asupra caderii prin vederea pasilor gresiti ai celui drept si pentru a ne face sa evitam astfel de incercare.

Inca in zilele noastre nu lipsesc barbatii care au un razboi in casa lor: unul este expus atacurilor femeii sale, altul certurilor cu un fiu sau un frate, un al treilea opresiunilor unei slugi; si fiecare se mahneste, se dezgusta, lupta, ataca, rezista dar nimeni nu intentioneaza a-si spune ca daca el nu semanase pacate, nu ar fi vazut spini si maracini iesind in casa sa, ca daca casa sa nu tainuia scanteile pacatelor, aceasta nu ar fi in flacari.

Intr-adevar faptul ca necazurile domestice sunt fructul pacatelor, ca Dumnezeu ii da pacatosului calai in familia sa, este atestat de Sfanta Scriptura in incomparabila sa autoritate. Nevasta ta iti provoaca un razboi cand te intorci acasa, se arunca cumva asupra ta ca o bestie feroce, limba ei este ascutita ca o sabie? Este fara indoiala un lucru mahnitor ca aliata ta a devenit dusmanca ta, totusi priveste in tine insuti, cerceteaza daca vreodata in tineretea ta nu ti-ai respectat indatoririle fata de o femeie si daca nu este cumva acea stricaciune pe care o drege aceasta femeie, daca nu este chiar acea suferinta adusa alteia pentru care sotia ta este plina de durere. Operatorul(?) poate sa ignore acest lucru, dar doctorul, care este insusi Dumnezeu, il stie bine.

El este acela care s-a inarmat cu acest instrument, cu un fier impotriva ta, si tot asa cum fierul ignora munca pentru care il folosim, pe cand medicul cunoaste sarcinile pe care fierul trebuie sa le realizeze, astfel cand femeia care loveste si barbatul lovit ignora amandoi motivul loviturii date, Dumnezeu cel putin in calitatea de doctor, ii cunoaste utilitatea( Dumnezeu stie motivul pentru care ei se lovesc).

Sau faptul ca o femeie rautacioasa este o pedeapsa aplicata unui pacat, tot asa Sfanta Scriptura il atesta. Ascultati cuvintele sale: ” O femeie rautacioasa va fi data pacatosului.” , antidot amar, destinat expulzarii ramasitelor pacatelor.

Acum putem fi expusi comploturilor copiilor nostrii intru ispasirea propriilor greseli, este ceea ce arata exemplul lui David atacat de fiul sau Abesalom din cauza unei legaturi pacatoase. Fie ca razboiul sa inceapa; de asemenea fratii pot sa se nasca in urma unui pacat, Cartea Judecatorilor este dovada acestui lucru. Intr-adevar, cand cei din tribul lui Veniamin au siluit-o pe concubina calatorului iar aceasta a murit de abuzurile lor, celelalte 11 triburi au declarat razboi acestora; iar cand cele 11 triburi L-au abandonat pe Dumnezeu si s-au lasat prada idolatriei, acestea au fost invinse toate de un al 12-lea trib, pana intr-atat incat printre numeroasele infrangeri n-au avut decat o singura victorie iar frati s-au luptat cu frati, dupa ce Dumnezeu, ca o consecinta a pacatelor lor, a indepartat zidul pe care pacatul l-a ridicat intre ei.

Intr-adevar, unul dintre triburi dedandu-se desfraului in persoana unei femei, iar altul cazand in depravarea idolatriei, si unul si altul au fost distruse de Dumnezeu, asa cum este scris: ” Nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine.”( Psalmul 72,26).

Astfel incat pacatul inarma frati impotriva fratilor. Daca ai frati care cauta sa se certe cu tine, decat sa-i acuzi prin plangerile tale, exploreaza-ti propria constiinta si cauta care este pacatul care ti-a castigat dusmania lor.

Faptul ca pacatul este cauza acestor uri parintesti, nu este totusi si motivul pentru care Iosif si-a avut fratii drept dusmani si pentru care Iov era expus perfidiilor femeii lui fara a-i fi dat prilej prin vreo greseala; spun doar ca majoritatea dintre noi isi atrag prin pacate dusmania celor din jur.

Vedem chiar prieteni deveniti dusmani ca urmare a pacatelor, vechi sentimente de afectiune transformate in ura si aversiune prin vointa Domnului si prin motive cunoscute de El. Asa este scris in psalmul 104 in legatura cu egiptenii: ” Intors-a inima lor, ca sa urasca pe poporul Sau.”( Psalmul 104,24).

Dumnezeu n-ar fi provocat acesta ura daca in primul rand prietenia ar fi fost cinstita. Aceia pentru care prietenia este o modalitate de pierdere, acestia gasesc in ura o ocazie de intelepciune. In plus chiar si fiintele care traiesc in robie si supunere au fost deseori indusi la revolta impotriva stapanilor lor de pacatele acestora.

Priviti-l pa Adam inaintea pacatului sau: animalele sunt servitorii si subordonatii lui, sclavi pe care numeste dupa placul inimii. Dar dupa ce pacatul l-a denaturat, animalele au incetat sa-l mai recunoasca, iar sclavii de alatadata i-au devenit dusmani. Si tot asa cum cainele casei slujeste fidel persoanei care il hraneste, ii este frica de ea, o respecta si totusi daca aceasta vine sa-l vada murdarita de funingine sau cu o masca de imprumut, animalul se napusteste asupra ei ca asupra unui strain si vrea sa faca masca in bucati, asa si Adam, cat timp isi pastra pur chipul facut in fata lui Dumnezeu, isi pastra supunerea si respectul animalelor; dar odata ce neascultarea i-a manjit obrazul, acestea nu-si mai recunosteau stapanul si ii erau ostile ca unui strain.

Vedem ca revolta sclavilor poate fi de asemenea  pedeapsa aduca pacatelor stapanului. Era un intelept ca Daniel si leii i-au recunoscut dominatia, l-au vazut lipsit de pacat si l-au lasat fara pedeapsa. Un prooroc comisese pacatul minciunii: intalnise un leu si il ucise(3 Regi, 13,24).

Pentru ca era murdarit de minciuna leul nu il recunoscuse. Daca ar fi intalnit un prooroc ca Daniel, l-ar fi salutat cu respect, el nu gasi decat un fals profet si se arunca asupra lui ca asupra unui strain. Stapanul mintise, autoritatea lui fusese renegata de sclavul sau. Dar de ce sa vorbim de necazuri domestice, cand corpul nostru insusi, corpul nostru, adica ce avem noi mai intim si mai drag, ni se razvrateste cand suntem in pacat si ni se impotriveste cu febre, boli, infirmitati; cand acest umil sclav biciuieste si pe suverana sa; si sufletul care este pacatos nu din propria sa actiune ci in virtutea unui ordin pe care trebuie sa-l execute? Intareste Iisus Hristos toate acestea spunandu-i paraliticului vindecat: ” Iata ca te-ai facut sanatos, de acum inainte sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.”( Ioan 5,14).

In consecinta ferm convinsi, fratii mei, ca certurile domestice, disensiunile intre parinti, revoltele sclavilor, bolile corpului sunt in general fructele pacatelor, sa inchidem aceasta sursa a relelor, pacatul, si daca torentele de pasiuni nu vor mai inunda sufletul nostru, apele ploii celeste ii vor aduce multa fericire.
Deci cand David uzurpase femeia altuia, ca sa spunem asa,(nu este oare o regina tandretea unei femei pentru oricare barbat? Tine un rege mai mult la purpura si la diadema/coroana decat un sot la sotia sa?), drept pedeapsa a acestei crime, fiul care l-a avut de la femeia sa, deveni rebel si uzurpator si incerca sa smulga tronul tatalui sau.

El a luat cu forta si tot cu forta a fost deposedat; pacatuise in secret, isi infrangea pornirile in plina zi; se ranise in umbra, fu operat in ochii tuturor prin bunavointa lui Dumnezeu care i-a spus: ” Tu ai facut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta inaintea a tot Israelul si inaintea soarelui.”( 2 Regi 12,12).

Cu toate acestea atentatul lui Abesalom nu a reusit, cum se cuvine fara aceasta fiii denaturati s-ar fi crezut autorizati sa-si ucida parintii. El indeplinise functia de calau, supuse la suplicii pe vinovati, si ca fiarele carora le dam drumul in teatre si care se arunca asupra unuia si sunt omorate de altul, asa si Abesalom care il atacase pe David pierise de loviturile lui Ioab si acum statea suspendat de varful unui copac, el, care s-a ridicat impotriva tatalui sau; o planta oprea o ramura care se rupse de trunchiul sau; o mladita tinea legata o alta detasata din dragostea tulpinii; de cap era tinut cel care dorise capul tatalui lui; ca un fruct atarna asasinul celui care ingropase samanta fiintei lui; iar sufletul lui servea drept tinta pentru sageti, astfel incat el fu victima chiar a locului unde el planuise sa fie ucigas.

Atunci se desfasura ochilor un spectacol ciudat. Cum era urcat pe un catar, parul sau era prins in „parul” copacului(1), pana intr-atat incat parul tinea uzurpatorul de alt par, indurerand acel loc unde vroise sa puna coroana tatalui.

Puteam deci sa-l vedem pe Abesalom suspendat intre cer si pamant; cerul refuza sa-l primeasca; intr-adevar daca acesta respinse primul razvratit in persoana diavolului, cum ar fi putut sa aiba acces in cer acest nou razvratit? Pamantul il alunga si el pentru a nu fi murdarit de picioarele unui ucigas de parinti; caci daca acesta il inghitise pe Datan vinovat de a fi vorbit impotriva lui Moise, daca acesta se deschise pentru a devora pe acela care isi deschise gura pentru a vorbi de rau, cum ar fi putut pamantul sa consimta sa duca un om care fugea sa-si atace tatal?

Si cum era agatat el in varful copacului, aparu capetenia Ioab care infinse 3 sageti in inima acestui copil care nu avea suflet, lovind in receptaculul nelegiuirii; si facand aluzie la copacul de care agata razvratitul, David celebra moartea sa in acest frumos cant funebru: ” Vazut-am pe cel necredincois mandrindu-se si inaltandu-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata nu era…”( Psalmul 36,35) ” Psalm al lui David, cand fugea din fata fiului sau Abesalom”

1. Este de remarcat ca majoritatea metaforelor erau mai familiare grecilor decat noua aflati in epoca moderna si in special francezilor.

David fugea, nu ca un fricos, ci pentru a salva zilele fiului sau; caci daca, in privinta sa, il cruta ca tata, insotitorii sai il vor scuti pe Abesalom de o revolta. Iata de ce David, urmarit de fiul sau si expus injuriilor lui Simei, persevere in marea sa rabdare; dar cum multi oamenise sculau impotriva sa si prindeau curaj, in principal complicii lui Abesalom, crezandu-l parasit de Dumnezeu( David este singur, spuneau ei, este privat de orice ajutor, Dumnezeu s-a intors de la el cum a facut-o alatadata de Saul; odinioara il abandonase pe Saul pentru David, il paraseste acum pe David pentru Abesalom; sa-l ridicam, sa-l atacam, el nu mai are ajutor la Dumnezeu), David mai intristat de aceste cuvinte decat de ratacirile fiului sau, cere sfatul Domnului: ” Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc?”.

Sunt imbrobodit de ispite, ploaia cea din urma a cazut, fluviul razboiului a dat navala, suflul duhurilor rele s-a dezlantuit, mi-a zdruncinat casa pentru a-mi duce sufletul departe de voi; dar puternic strangandu-ma de piatra credintei, nu cad, ma prosternez si intreb: ” Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc?”. Acela care se trage din mine este impotriva mea, dar voi sunteti deasupra mea. Maruntaiele mele se razvratesc, poporul meu il urmeaza pe Abesalom, soldatii mei se inarmeaza impotriva mea. Oile mele au devenit lupi, mieii sunt lei, micile turme caini turbati, iar berbecii mei tauri furiosi; nu ma mahnesc din cauza mea, este pierderea lor, ei imi pricinuiesc vaietele.

http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/chrysostome/psaumes/psaume003.htm

traducere Cristina T.