Pr. Teofil Paraian_Sfântul Ilie

Din „Predici la praznice si sarbatori”
Arhim. Teofil Paraian

Sfântul Ilie
(20 iulie)

Sfântul Ilie – un sfânt aspru

Preacuvioase părinte stareţ, cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi,

Suntem în cuprinsul unei sărbători unice în felul ei, pentru că în această zi de 20 iulie pomenim cu sărbătorire pe un sfânt din Vechiul Testament – îl pomenim pe Sfântul Ilie. Sărbătoarea aceasta este singura din luna iulie – şi singura din tot calendarul – închinată unui sfânt din Vechiul Testament. Sigur, noi pomenim şi pe alţi sfinţi şi drepţi din Vechiul Testament – pe proroci (prorocul Isaia, prorocul Ieremia, prorocul Ezechil, prorocul Daniil şi prorocul Moise), dar nu îi pomenim cu sărbătorire, ci doar cu zile hotărâte în amintirea lor.

Sfântul proroc Ilie este un om din Vechiul Testament, ales al lui Dumnezeu, pe care Sfânta noastră Biserică ni-l propune spre cinstire şi spre sărbătorire. Ca să îl sărbătorim aşa cum trebuie, este rânduită şi slujbă pentru sfinţire, aşa cum, de altfel, sunt slujbe pentru fiecare zi, pentru fiecare sfânt. Adică, pe lângă ceea ce ne oferă Sfânta noastră Biserică pentru cinstirea sfinţilor, noi adăugăm cinstirea noastră lăuntrică. Biserica noastră ne oferă texte liturgice, adică rânduieli de slujbe, prin care noi ne angajăm la cinstirea sfinţilor – în cazul acesta la cinstirea Sfântului Ilie.

Există şi o pomenire pe care o face poporul credincios, fără să se întemeieze pe dumnezeiasca Scriptură sau pe textele liturgice. Sfântul Ilie este un sfânt pe care lumea îl socoteşte aspru şi de care oamenilor le este frică.

De unde, oare, această frică? In gândirea poporului nostru, Sfântul Ilie este privit ca unul care porneşte furtunile, ca unul care porneşte tunetele, ca unul care porneşte fulgerele, iar acestea sunt, desigur, fenomene care aduc oarecare nelinişte în sufletele oamenilor. Dacă Sfântul Ilie dezlănţuie furtunile, tunetele şi fulgerele, atunci, cu adevărat, este firesc ca cineva să aibă o teamă în faţa lui.

Adevărul este că tunetele şi fulgerele nu au nici o legătură cu Sfântul Ilie, dar, pentru că el s-a ridicat din lumea aceasta, la cer, într-o căruţă de foc, trasă de cai de foc, oamenii au făcut legătura între căruţele pământeşti şi căruţa care l-a dus pe Sfântul Ilie în cer. Despre Sfântul Ilie există o tradiţie a gândirii religioase, care spune că el s-a înălţat într-o căruţă trasă de 4 cai. Aşa a înţeles prorocul Elisei, aşa a văzut prorocul Elisei urcarea la cer a sfântului proroc Ilie. Åži atunci, oamenii au făcut o legătură între căruţa cu care s-a urcat la cer Sfântul Ilie şi durduitul care se aude când se dezlănţuie tunetele, ca şi când, Sfântul Ilie ar umbla undeva pe sus, cu căruţa cu care s-a înălţat la cer. De aici vine cumva frica de Sfântul Ilie.

Oamenii caută să nu lucreze în ziua de Sfântul Ilie, ca să nu păţească ceva, să nu îi potopească Sfântul Ilie. Când eram eu copil, mama – Dumnezeu să o odihnească – ne spunea că Sfântul Ilie nu ştie niciodată când îi este ziua, că – zicea mama – dacă ar şti Sfântul Ilie când este ziua lui, ar dezlănţui nişte durduieli si nişte trăsnete de s-ar cutremura pământul. De aceea, el îl întreabă pe Dumnezeu când este ziua lui, iar Dumnezeu, când se apropie să fie ziua Sfântului Ilie, îi spune: „Oho, Ilie, mai este până atunci!”. Åži tot aşteaptă Sfântul Ilie să vină ziua lui şi iarăşi îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, dar nu mai vine ziua mea?” şi Dumnezeu zice: „Oho, Ilie, de când a trecut!”. E o credinţă populară, aşa s-au învăţat oamenii să gândească despre Sfântul Ilie.

Intr-adevăr, Sfântul Ilie este un sfânt aspru, un sfânt hotărât, un sfânt despre care ştim că a dat poruncă să se junghie oamenii care nu erau de credinţa celor din Israel, lucru care, nouă, astăzi, ni se pare curios.

Insă noi uităm ceva. Uităm că Sfântul Ilie a vrut să sfârşească cu relele din lumea aceasta, că a vrut să taie răul de la rădăcină. Aşadar, Sfântul Ilie, când s-a gândit să nimicească pe cei care nu se închină lui Dumnezeu, pe închinătorii la idoli, nu s-a gândit numai să nimicească idolii, adică închipuirile oamenilor, ci să îi nimicească pe aceia care îi îndrumau pe oameni să se închine la idoli. Poate că, de aici vine gândul că Sfântul Ilie este un sfânt aspru.

Sfântul Ilie în Noul Testament

Intre cei din Vechiul Testament, în Evanghelii şi în scrierile Sfinţilor Apostoli (în Noul Testament), Sfântul Ilie este pomenit destul de des.

S-a pomenit şi la această Sfântă Liturghie, din Sfânta Evanghelie, că multe văduve erau în vremea lui Ilie prorocul şi că numai la una, din Sarepta Sidonului, a fost trimis Sfântul Ilie şi că mulţi leproşi erau în vremea lui Elisei, dar numai unul ,a fost vindecat prin puterea lui Dumnezeu, dată lui Elisei. Åžtim apoi că, Sfântul Ilie, aşa aspru cum era, a fost primit de Domnul nostru Iisus Hristos, să fie martor la Schimbarea Sa la Faţă.

Au mai fost de faţă Moise şi trei apostoli ai Domnului Hristos, Petru, Iacob şi Ioan. Inseamnă că Ilie, aşa aspru cum a fost, aşa hotărât cum a fost, să nimicească relele din rădăcină, are primire la Dumnezeu.

Duhul şi puterea lui Ilie s-au pomenit în legătură cu Sfântul Ioan Botezătorul. Când i-a vestit că va avea un copil şi că îi va pune numele Ioan, îngerul binevestitor i-a spus tatălui Sfântului Ioan Botezătorul, că acesta va merge înaintea Domnului, cu duhul şi cu puterea lui Ilie. Adică va fi hotărât împotriva răului – asta înseamnă să mergi înaintea cuiva cu duhul şi cu puterea lui Ilie.

In Sfânta Evanghelie după Marcu, fiii lui Zevedeu, Sfinţii Apostoli Iacob şi Ioan, sunt numiţi „fiii tunetului”. Odată, văzând că nişte oameni din Samaria nu au vrut să-L primească şi să-L odihnească pe Domnul Iisus Hristos în satul lor, Iacob şi Ioan, „fiii tunetului”, au zis:,, Doamne, vrei, să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?” (Lc. 9, 54). Dacă au zis ucenicii „cum a făcut Ilie”, s-au gândit la Sfântul Ilie ca la omul împotrivirilor faţă de cei care fac rele, faţă de cei care nu fac bine. Se gândeau ei că, dacă oamenii aceia nu au primit pe Domnul Hristos, ei ar trebui să piară.

Domnul Hristos nu a zis aşa, iubiţi credincioşi.

Domnul Hristos este aproape de inima noastră, mai aproape decât Sfântul Ilie – trebuie să recunoaştem.

Să nimicim răul din noi cu râvna Sfântului Ilie

Ne place de Sfântul Ilie, de râvna lui. Ne-ar place să avem şi noi râvna Sfântului Ilie pentru nimicirea răului, mai ales pentru nimicirea răului din noi.

Să nimicim ura din noi, să nimicim răzbunarea din noi, să nimicim mânia din noi, să nimicim îndoiala din noi, să nimicim împotrivirile faţă de bine pe care le avem în noi, să nimicim din rădăcină răutatea, în orice chip ar fi ea.

In loc de mânie – să avem blândeţe, în loc de mândrie – să avem smerenie, în loc de lene – să avem hărnicie, în loc de lăcomie – să avem post, în loc de desfrânare – să avem înfrânare, să ne întărim în bine, pentru că aşa vrea Domnul Hristos.

Domnul Hristos însă, nu vrea să fim nimicitori de oameni.

Nu ne-a pus Domnul Hristos să judecăm care este bun şi care este rău, cine trebuie să trăiască şi cine trebuie să moară.

Pe noi ne-a pus Dumnezeu să fim binevoitori, îngăduitori, iertători şi de aceea răspunsul Domnului Hristos la întrebarea celor doi ucenici, „fiii tunetului”: ” Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer, să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? ” (Lc. 9, 54), Domnul Hristos a zis „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi!” (Lc. 9, 55).

Deci, dacă voi vreţi să faceţi aşa ceva, să nimiciţi oameni, să faceţi să piară oamenii, chiar şi pe aceia care nu mă primesc pe Mine, nu aveţi duhul Meu, nu sunteţi fiii duhului Meu, ci sunteţi altfel de oameni, oameni pe care  Eu nu-i vreau.

Deci, iubiţi credincioşi, noi îl cinstim pe Sfântul Ilie, pentru că îl cinsteşte Biserica, îl cinstim pe Sfântul Ilie pentru că ni-l propune Biserica spre cinstire, dar noi nu suntem ca Sfântul Ilie, nici nu vrem să fim ca Sfântul Ilie, ci vrem să fim ca Domnul Hristos.

Vrem să fim cu îngăduinţă, vrem să fim cu iertare, vrem să fim cu milă, vrem să fim cu înţelegere faţă de neputinţa omenească, vrem să fim iubitori de oameni, ca Dumnezeu, vrem să fim cu răbdare, pcntru că Domnul Hristos ne-a spus: ” Cel ce va răbda până la Sfârşit, acela se va mântui!” (Mt.10, 22).

Ar trebui, însă, ca în privinţa rânduielii din sufletul nostru, să fim ca Sfântul Ilie. Să nu ne mai gândim la unii şi alţii cum fac, să ne gândim la noi, la ce facem noi cu răul, să ne gândim să înlăturăm răul cu binele. ” Nu te lăsa biruit de rău… – scria Sfântul Apostol Pavel credincioşilor creştini din Roma- …ci biruieşte răul cu bine ” (Rom.12,  21).

Bineînţeles că Sfântul Ilie a avut şi laturi de bunăvoinţă, de vreme ce a fost trimis de Dumnezeu la o văduvă din Sarepta Sidonului. A ajutat pe acea văduvă, căreia i-a murit copilul, înviind pe copilul ei. Toate acestea ţin de Sfântul Ilie, toate acestea trebuie să le avem în vedere când este vorba de cinstirea noastră, de sărbătorirea noastră faţă de Sfântul Ilie.

Să nu ne temem de el şi de asprimea lui, câtă vreme suntem cu Domnul Hristos, că nu ne lasă Domnul Hristos să facem ce a făcut Ilie. A avut Ilie la vremea lui, râvna lui – Dumnezeu să-i primească râvna, Dumnezeu să ne întărească şi pe noi în râvna de a nimici răul, pe noi care suntem atât de nehotărâţi când este vorba de a înlătura răul.

Gândiţi-vă, iubiţi credincioşi, câţi dintre voi nu cocoloşiţi relele şi nu faceţi în aşa fel încât, mai bine să se supere Dumnezeu, decât să se supere omul.

De multe ori, nu înlăturăm răul din sufletul şi din viaţa celor din jurul nostru, pentru ca aceştia să nu se supere. Sfântul Ilie nu a fost aşa. Pe Sfântul Ilie nu l-a interesat cine se supără şi cine nu se supără, a vrut să aducă pe Dumnezeu în mijlocul oamenilor, pe Dumnezeu care este şi pedepsitor al păcatelor, nu numai iertător al păcatelor.

Băgaţi de seamă, chiar Domnul Hristos i-a spus lui Petru: ” Oricâte vei lega pe pământ va fi legat si în cer si orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat si în cer” (Mt.16, 19). Deci, nu a dat numai putere de dezlegare, a dat şi putere de legare. De ce? Pentru că răul, dacă îl laşi să crească, creşte, şi până la urmă, te stăpâneşte. Åži nu numai că stăpâneşte, dar schimbă şi mintea omului. Din minte care pricepe lucrurile lui Dumnezeu, face minte care se împotriveşte lui Dumnezeu. ” Că mintea-i tot atât de dibace – zicea părintele Arsenie – încât poate dovedi, şi ca bine, şi ca rău, acelaşi lucru „. Åži mai zicea părintele: „In mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă!”. Deci, lucrarea păcatului este aceea care strâmbă mintea, care schimbă mintea spre rău, aceea care îl face pe om să zică răului bine şi binelui rău.

Sfântul Ilie a fost hotărât. El a zis: ” Dumnezeu trebuie să fie biruitor ” în lumea aceasta; să terminăm odată cu oamenii care se împotrivesc lui Dumnezeu. Bineînţeles că noi nu zicem aşa. Åži nu zicem aşa, pentru că nu avem duhul şi puterea lui Ilie, pentru că nu suntem angajaţi în lucrarea aceasta. Dar, în orice caz, trebuie să ne supunem faţă de Dumnezeu, faţă de învăţătura Domnului Hristos, trebuie – atâta cât putem noi – să căutăm să înlăturăm răul din noi şi din jurul nostru şi unde nu mai putem noi, să cerem ajutorul lui Dumnezeu, să biruie El răutatea din lumea aceasta.

Iubiţi credincioşi,

In Noul Testament, în Epistola Sfântului Iacov, se spune despre Sfântul Ilie că era întru slăbiciune – şi el era ca noi – dar că s-a rugat lui Dumnezeu şi nu a plouat trei ani şi jumătate, şi s-a rugat apoi din nou spre folosul oamenilor, spre binele oamenilor.

Să luăm de la Sfântul Ilie ceea ce putem noi face şi ceea ce se potriveşte cu firea noastră, cu înţelegerea noastră de creştini. Deci, dacă Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus celor doi:,, Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi”, noi am învăţat de la Domnul Hristos să fim ca Sfântul Ilie, doar atunci când este vorba de răutatea din noi, de răutatea care trebuie nimicită.

Să fim buni cu oamenii care sunt răi.

Să fim înţelegători, să fim iertători, să căutăm să-i îmbunătăţim, să-i ajutăm să fie buni, dar să nu îi nimicim.

Nu este al nostru să facem cum a făcut Ilie. Judecata este a lui Dumnezeu, răzbunarea este a lui Dumnezeu. Noi nu cerem nici judecata, nici răzbunarea, ci cerem mila lui Dumnezeu peste tot şi cerem ajutorul lui Dumnezeu. Să îl cinstim pe Sfântul Ilie, râvnitorul pentru Dumnezeu şi să ne gândim, ce bine că a fost şi el la Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos întru lumină.

Să căutăm, iubiţi credincioşi, ca cinstitori ai Sfântului Ilie, să căutăm râvna pentru bine, râvna din sufletele noastre, râvna de a nimici răutatea şi de a nu mai fi răi. Să vedem răutatea din noi şi să ştim că ar trebui să vină Sfântul Ilie să o nimicească. Åži chiar să ne rugăm lui Dumnezeu să trimită pe Sfântul Ilie să facă rânduială în sufletele noastre, în viaţa noastră.

S-a înălţat Sfântul Ilie la cer – dar noi nu ştim locul Sfântului Ilie în universul acesta, nu ştim unde este locul Sfântului Ilie în lumea aceasta, în orice caz, este mai presus de lumea aceasta, pentru că a trăit o viaţă mai mult cu înclinare spre Dumnezeu decât cu înclinare spre lumea aceasta. De aceea, Dumnezeu a rânduit ca el să nu mai rămână în lumea aceasta, ci să trăiască undeva, mai presus de lumea aceasta.

Să căutăm şi noi să ducem o viaţă mai presus de lumea aceasta. Să nu ne lăsăm nemulţumiţi atunci când cineva, spre binele nostru, intervine în viaţa noastră, cu gândul de a ne face mai buni şi mai plăcuţi lui Dumnezeu. Să facem şi noi lucrare de îmbunătăţire a celor din jurul nostru, spre slava lui Dumnezeu şi spre bucuria Sfântului Ilie şi a tuturor sfinţilor, totdeauna, acum şi pururi şi în vecii vecilor.

Mărire Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh. AMIN.