Tâlcuire la Psalmul 132 – Sfantul Ioan Gura de Aur

„Iata acum ce este bun si ce este frumos, decat numai a locui fratii împreuna”

Analiza:

Trasaturi si avantaje ale bunei întelegeri

Exista multe lucruri frumoase din punct de vedere moral dar care nu sunt agreabile; altele, care fac placere sunt lipsite de marea si adevarata frumusete. Cât despre a gasi aceste doua calitati reunite, acest lucru nu este foarte usor  de realizat.

În ceea ce ne priveste pe noi, întâlnim cele doua conditii: placere si mare frumusete morala. Aici este într-adevar principalul apanaj al milostivirii. În afara de  utilitatea sa, aceasta este de asemenea foarte usoara si în acelasi timp placut de practicat. Pe aceasta o celebreaza psalmistul in versurile sale..

Efectiv el nu vorbeste doar despre locuinta pe care o ocupam, nici de reunirea într-o singura micuta casa, ci si despre a locui împreuna uniti, adica în armonie  si milostenie; de aici rezulta ca mai multi nu fac decât un singur si acelasi suflet.

Apoi dupa ce a spus ca acest lucru ar fi frumos si placut, psalmistul face discursul sau mai clar punând sub forma de comparatie ce tocmai a spus si împrumuta imagini materiale capabile de a prezenta acest lucru în mod mult mai limpede ochilor nostri.

Si priveste cum sunt acele imagini: ” Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, care se coboara pe marginea vesmintelor lui”.

(2) Într-adevar  Aaron, în calitate de mare preot, se dadea cu acest mir care, curgând în siroaie asupra lui din toate partile, îl facea  foarte gratios la vedere, în acelasi timp placut si atragator datorita acestui frumos parfum.

Astfel psalmistul vrea sa spuna ca asa cum Aaron, dat cu acel mir, înfatiseaza un aspect stralucitor, un exterior sclipitor, fiind cuprins de un odor suav, reprezentând bucuria ochilor care îl contempla, la fel si aceasta  unire  între frati este un lucru frumos; si tot asa cum acest spectacol  nu este doar frumos de vazut , ci înca bucura ochii, asa si milostivirea izvoraste bucurie în suflet. ” Acesta este ca roua Ermonului, ce se coboara pe  muntii Sionului”. (3)
Iata o     noua imagine pe care psalmistul o imprumuta, foarte gratioasa si capabila sa farmece sufletul care se opreste asupra-i.

Expresiile pe care acesta le foloseste nu sunt urmari ale hazardului: inainte de captivitate 10 triburi traisera separate de celelalte 2. Aceasta diviziune devenise cauza unor numeroase nelegiuiri: aruncase evreii in disensiuni, certuri, razboaie; deci pentru ca aceasta stare sa nu mai reapara deloc, el avertizeaza poporul, il sfatuieste san u mai dea exemplul sciziunii, ci sa locuiasca impreuna, sa ramana unit, sa asculte unui singur conducator sis a faca in asa fel incat caritatea sa-si raspandeasca valorile salvatoare inca din present si pentru totdeauna, asemanatoare rouei care patrunde oriunde.

El compara     caritatea cu mirul, care reprezinta mirosul frumos si cu roua, care semnifica linistea si farmecul vederii. Pentru ca acolo unde este unire ” a poruncit Domnul binecuvantarea Sa”. (3) Ce denumeste cuvantul „acolo”? Locul salasluit in maniera despre care tocmai am vorbit, cu aceasta armonie, cu buna intelegere si unire pe care le-am mentionat.

Caci acolo se afla binecuvantarea, dupa cum contrariul este nenorocirea. Iata de ce Sfanta Scriptura lauda in alta parte acelasi lucru in urmatorii termeni: ” Unirea fratilor, dragostea intre prieteni sa barbatul cu femeia care se inteleg bine unul cu altul.” ( Eccleziasticul XXV, 2)

In alta parte servindu-se de figuri pentru a da sa se inteleaga forta lor, Sfanta Scriptura se exprima astfel: ” Asemenea cand 2 se culca se incalzesc, dar cum s-ar putea incalzi de unul singur unul dintre acestia? Si daca unul este luat fara de veste, cel de-al doilea sare pentru el, caci sfoara pusa in 3 nu se rupe degraba.” ( Eccleziasticul IV, 11-12)

Intr-adevar ni se arata aici bucuria si forta; acest lucru ne face sa vedem ca desi odihnindu-se multumirea lor va fi mare si ca daca ei actioneaza impreuna, mare va fi puterea lor.

Sfanta Scriptura adauga: ” Fratele ajutat de fratele sau este ca o cetate intarita.”. Si Iisus Hristos ne spune aceasta: ” Ca unde sunt 2 sau 3 adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.” ( Matei XVIII, 20) Este insasi natura noastra pe care o reclama.

Si atunci cand Dumnezeu a facut omul la inceput a spus: ” Nu este bines a fie omul singur.” ( Facere II, 18) iar cand crease acea fiinta numita femeie, El o unise cu barbatul prin legaturile stricte le nevoii si ii apropiase unul de celalalt in mii de moduri.

Dupa aceasta psalmistul adauga: ” si viata pana in veac.” (3). Caci unde este milostenie, exista si o mare siguranta si un mare sprijin din partea lui Dumnezeu. Intr-adevar milostenia este mama binelui, sursa si radacina acestuia, suprimarea razboaielor, nimicirea disensiunilor.

Si pentru a arata aceasta psalmistul adauga: ” si viata pana in veac” (3).

Pentru ca tot asa cum disputele si certurile provoaca morti si morti premature, la fel si milostenia si buna intelegere produc pace si unesc inimile; sau unde este pace si uniune intre suflete, existenta este plina de incredere si de siguranta.

Si de ce sa vorbim despre viata actuala? Milostenia este cea care ne face sa obtinem cerul si binele, fiind regina virtutilor. Pentru ca stim acest lucru, sa fim sarguinciosi in a o poseda, pentru a ne bucura de binele prezent si de cel viitor, sa putem toti sa obtinem aceasta favoare prin gratia si mila Domnului nostrum Iisus Hristos impreuna cu Tatal si Sfantul Duh, in vecii vecilor. Amin

in franceza: http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/chrysostome/psaumes/psaume132.htm

traducere: Cristina Tofan