Adormirea Maicii Domnului
Åži pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Åži ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Åži, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.
Åži când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.
Troparul praznicului, glasul I
Întru naştere Fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare.. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica Vieţii, şi cu rugîciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Condacul praznicului, glasul al II-lea
Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciuni şi întru folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci ca pe Maica Vieţii , la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele Ei cel fecioresc.
Căci tu eşti lăcaş a toate harurile şi plinirea a toată bunătatea şi toată frumuseţea, chip şi icoană însufleţită a tot binele şi a toată bunătatea, ca una care singură te-ai învrednicit a primi întru tine harurile Duhului Sfânt.
Dar tu eşti tot binele pe care-l cunoaştem în această viaţă şi pe care îl puteam cunoaşte după plecarea noastră din cele de jos. Tu însăţi eşti cea care ai început pentru ceilalţi şi fericirea şi sfinţenia.
„Binecuvântează-mă, Doamne, cu dreapta Ta şi binecuvântează pe toţi cei ce Te slăvesc şi pomenesc Numele Tău şi Îţi aduc toate rugăciunile şi cererile lor!â€
Apă vie din inima ta va curge, Preacurată Fecioară,
Ca cei însetaţi pre Hristos să Il bea
Maica Domnului reprezintă în cer dulceaţa feminină şi nemărginita dragoste maternă.Â
De la ea ne-au rămas puţine cuvinte, dar foarte importante. In afară de cuvintele pe care le-a spus la Bunavestire: ,,Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?†(Luca l ,35) şi „Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău †(Le. 1,38), mai cunoaştem nişte cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu spuse de Maica Domnului la vizita pe care i-a făcut-o Sfintei Elisabeta, când Sfânta Rlisabcta a numit-o pe Maica Domnului „maica Domnului meu †(Luca l, 44). Apoi, ştim cuvintele pe care le-a spus la nunta din Cana Galileii:, ,Faceţi cum vă va spune El†(In. 2, 5) şi nişte cuvinte de mijlocire către Domnul Hristos, şi anume ” Nu mai au vin †(In.2,3).
În sufletele tuturor oamenilor zace, ascuns şi nelămurit, un dor de mai bine. Năzuim cu toţii spre ceva, căutăm o comoară ce ni se pare că am pierdut-o. Alergăm după un ideal care ne cheamă în chip negrăit; alergăm, ne zbuciumăm, dorim un bun suprem, fericirea veşnică în sânul împărăţiei lui Dumnezeu.
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe nădejdea cea neschimbată, mormîntul şi moartea nu o au ţinut, căci pe Maica Vieţii la viaţă o a mutat, Cel ce s-a sălăşluit în pîntecele ei cel pururea feciorelnic