Talcuire la: „daca cineva este in Hristos, este zidire noua” – Sfantul Ioan Gura de Aur

1. Mai stralucitoare vad azi adunarea noastra decât de obicei. Si Biserica se veseleste de propriii Sai copii. Caci precum o mama iubitoare, vazându-si copiii roata în jurul ei, se bucura, si salta, si se înalta întru desfatare, în acelasi fel si Maica aceasta duhovniceasca, privind copiii ei, îsi surâde si Se veseleste vazându-Se pe Sine ogor manos, valurit cu aceste spice duhovnicesti. Uita-mi-te, iubite, la covârsirea harului! Caci iata, într-o singura noapte, câti prunci a nascut aceasta Maica duhovniceasca! Si sa nu te minunezi! Caci astfel de nasteri duhovnicesti nu au nevoie de vremi si soroace.
2. Hai dar si noi sa ne veselim si sa fim partasi bucuriei Sale! Caci daca pentru un pacatos ce se pocaieste bucurie se face în cer, cu cât mai mult nu se cuvine la atâta multime sa saltam, si sa ne bucuram, si sa slavim pe iubitorul de oameni Dumnezeu pentru netâlcuitul Lui dar? Caci cu adevarat covârseste tot cuvântul marimea darurilor dumnezeiesti. Ce minte, ce întelegere, ce gând poate sa cuprinda covârsitoarea iubire de oameni a lui Dumnezeu si maretiile negraitelor daruri ce le-a dat firii omenesti?!
3. Caci cei ce erau ieri si alaltaieri robi ai pacatului si lipsiti de toata îndrazneala, supusi tiraniei diavolului, adunati si încarceruiti ca niste prizonieri, iata, azi au fost primiti în rânduiala fiilor. Lepadând povara pacatelor si îmbracând haina împarateasca, se iau la întrecere cu însasi stralucirea cerului si, împrastiind lumina mai stralucitoare decât a acelor stele, orbesc privirile celor ce se uita la ei. Caci acelea apar doar în noapte, dar ziua nu se mai arata. Acestea însa si noaptea si ziua stralucesc la fel, caci sunt stele duhovnicesti, si cu însasi lumina soarelui se întrec; ba mai mult, îl depasesc cu totul. Chiar daca Stapânul Hristos S-a folosit de aceasta icoana ca sa arate stralucirea dreptilor în veacul ce va sa fie, zicând: „Atunci dreptii vor straluci precum soarele” [Mt 13, 43], totusi a spus-o nu fiindca vor straluci numai atât, ci fiindca nu a gasit alta pilda sensibila mai graitoare decât aceasta. Si de aceea a asemanat cu aceasta icoana mostenirea dreptilor.
4. Asadar si noi sa-i îmbratisam pe acestia ce au putere sa lumineze mai mult decât stelele, pe cei ce se întrec în stralucire cu razele soarelui. Si nu doar cu mâinile acestea trupesti sa-i îmbratisam, ci sa ne aratam dragostea pentru ei prin îndemnuri duhovnicesti, sa-i rugam sa ia aminte la covârsitoarea marinimie a Stapânului si sa fie vrednici de sclipirea hainei pe care au îmbracat-o. „Câti – zice apostolul – în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat” [Gal 3, 27]. Asa sa le faptuiti si sa le tocmiti de acum încolo toate, ca unii care Il aveti locuind în voi pe Hristos, Facatorul tuturor si Stapânul firii noastre. Iar când vorbesc de Hristos, înteleg si pe Tatal si pe Duhul Sfânt. Caci însusi ne-a fagaduit, zicând: „daca Ma iubeste cineva si va pazi poruncile Mele, Eu si Tatal vom veni si ne vom face salas la el” [In 14, 23].
5. Un astfel de om, chiar daca va pasi pe pamânt, va fi precum cel ce viaza în cer: cugeta cele de sus, vede cele de sus, nu se mai înfricoseaza de uneltirile potrivnice ale vicleanului diavol. Când vede diavolul asemenea schimbare, ca cei ce erau mai înainte sub stapânirea lui au fost ridicati la atâta înaltime si au fost învredniciti de atâta iubire de oameni din partea Stapânului, vadindu-si, spre propria-i ocara, neputinta, nici nu îndrazneste sa-i priveasca în fata. Caci nu sufera valurile de lumina ce se revarsa cu stralucire de pe fata lor, ci este orbit de lucire si se întoarce îndarat.
6. Dar voi, proaspeti osteni ai lui Hristos, care azi ati fost înscrisi în ceruri, care ati fost chemati la acest praznic duhovnicesc si urmeaza sa va bucurati de masa împarateasca, voi aratati zel pe masura maretiei darurilor, ca si mai mare har sa atrageti de sus. Caci iubitor de oameni fiind Stapânul nostru, vazând ca pentru cele încredintate voua ati avut o dispozitie binevoitoare si bine ati pazit multimea darurilor, va va revarsa cu prisosinta har si, chiar daca Îi oferim ceva neînsemnat, El ne va cinsti cu mari daruri.
7. Pavel, dascalul lumii, care mai înainte prigonise Biserica si care pretutindeni haituia si târa barbatii si femeile, care învalmasea si tulbura toate prin multa-i nebunie, chiar el, s-a bucurat de iubirea de oameni a Stapânului. Si, luminat fiind de lumina cea întelegatoare, a lepadat întunericul înselaciunii si a fost condus catre adevar si a spalat prin botez toate pacatele dinainte. Si neavând nimic favorabil siesi, cel ce înainte râvnea întru toate pentru cele ale iudeilor si ravasea Biserica, deîndata i-a pus în încurcatura pe iudeii din Damasc, vestind ca Rastignitul este Însusi Fiul lui Dumnezeu.
8. Ai vazut dispozitie binevoitoare?! Ai vazut, din chiar faptele sale, cum ne arata ca si pe cele de mai înainte le-a facut din nestiinta? Ai vazut cum prin însasi proba faptelor ne-a învatat ca pe drept a fost învrednicit de iubirea de oameni cea de sus si a fost condus pe calea adevarului? Caci bunul Dumnezeu vazând sufletul cu buna dispozitie, dar aflat în ratacire din pricina nestiintei, nu-l trece cu vederea, nici nu-l lasa îndelung fara purtarea Sa de grija, ci face din partea Sa totul si nu lasa la o parte nimic din cele ce au legatura cu mântuirea noastra. Numai noi sa ne pregatim în chip vrednic spre a atrage prisositorul har de sus, dupa cum a facut si fericitul apostol.
9. Fiindca cele pe care le-a faptuit mai înainte, pe toate le-a lucrat din nestiinta, socotind ca astfel razbuna cu râvna Legea si fiind pentru toti pricina de agitatie si tulburare. Dar aflând de la Însusi Datatorul Legii ca merge pe un drum potrivnic si nu simte6 ca se abate spre locuri accidentate, nu s-a trufit, nici s-a înaltat, ci pe data – pentru ca i-a stralucit lumina cea întelegatoare – lepadând toata ratacirea, s-a facut crainic al Adevarului. Iar pe cei pentru care a primit scrisori din partea arhiereilor, pe aceia a vrut cei dintâi sa-i duca pe calea dreptei credinte, dupa cum însusi a si spus multimii iudeilor: „Si arhiereul marturiseste în favoarea mea, si tot sfatul batrânilor, ca primind scrisori de la ei am mers la preotii din Damasc, ca si pe cei ce erau acolo sa-i duc legati la Ierusalim” [Fapte 22, 5].
10. L-ai vazut pe apostol, asemenea unui leu turbat, alergând pretutindeni7? Priveste-l iarasi schimbându-se cu totul într-un miel blând: cel ce mai înainte îi lega si îi arunca în temnita, îi haituia si prigonea pe toti cei ce credeau în Hristos, dintr-o data, pentru Hristos, este coborât într-un cos peste ziduri ca sa scape de uneltirile iudeilor [Fapte 9, 25]; alta data este trimis noaptea la Cezareea si de acolo la Tars ca sa nu fie sfârtecat de furia iudeilor [Fapte 9,30]. Ai vazut, iubite, câta schimbare? Ai vazut ce transformare? Ai vazut cum, împartasindu-se de marinimia de sus, cu generozitate a adus partea sa: râvna, caldura [inimii], credinta, barbatia, rabdarea, cugetarea la cele de sus, vointa neabatuta. De aceea a si fost învrednicit de mai mult ajutor de sus si scrie zicând: „Am ostenit mai mult decât ei toti, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este împreuna cu mine” [I Cor 15,10].
11. Pe acesta dar, va rog, sa-l imitam si noi cei ce am fost învredniciti sa venim acum sub jugul lui Hristos si sa ne bucuram de înfiere. Aratati chiar de la început multa caldura si credinta în Hristos, ca sa atrageti cu putere mai mult har de sus, ca sa faceti mai stralucitoare haina încredintata voua si sa va bucurati de generoasa bunavointa a Stapânului. Caci daca pe cei care nu au lucrat nimic bun, ba au mai avut si atâta povara de pacate, i-a învrednicit de atâtea daruri, urmându-si iubirea de oameni – caci nu i-a eliberat doar de pacate si le-a daruit dreptatea, ci si sfinti i-a facut si fii – daca, prin urmare, mai dinainte le-a dat atâtea, voi, daca – dupa atâtea daruri – doriti cu râvna sa aduceti ceva din parte-va si împreuna cu paza celor deja încredintate voua aratati si o vietuire foarte atenta, cum oare nu veti fi învredniciti iarasi de o si mai mare cinste [din partea Lui]?
12. L-ati ascultat astazi pe fericitul Pavel, cel ce a condus Biserica spre Mirele Ei, scriind si graind: „încât daca cineva este în Hristos, este zidire noua” [II Cor 5, 17]. Dar ca sa nu credem ca despre aceasta zidire sensibila s-a vorbit, a adaugat „daca cineva este în Hristos”, învatându-ne ca, daca cineva îsi schimba viata conform credintei în Hristos, devine „zidire noua”. Caci, spune-mi, ce mare folos este a vedea un cer nou si celelalte parti ale zidirii [tot noi], fata de marimea câstigului de a vedea un om ce s-a schimbat de la rautate la virtute si a trecut din ratacire la adevar? Acest fapt l-a numit fericitul „zidire noua” si de aceea a si continuat îndata: „cele vechi au trecut, iata, toate sunt noi”, aratând nu numai ca au dezbracat prin credinta în Hristos, precum o haina veche, povara pacatelor, ci si ca au îmbracat vesmântul cel nou, stralucitor si împaratesc, ei care au fost eliberati de ratacire si stralucesc în lumina dreptatii. Pentru aceea a zis: „daca cineva este în Hristos, este zidire noua. Cele vechi au trecut, iata toate sunt noi”.
13. Cel ce alaltaieri petrecea în desfatari si lacomie, îmbratiseaza cu totul înfrânarea si simplitatea modului de vietuire? Cum nu sunt noi si minunate toate, când neînfrânatul de mai înainte, ce-si cheltuia viata aceasta în placeri, dintr-o data se ridica mai presus de patimi si precum unul ce nu mai are trup asa alearga dupa întreaga-întelepciune si curatie?
14. Ai vazut cum zidire noua cu adevarat este ceea ce s-a întâmplat? Caci patrunzând harul lui Dumnezeu, a replasmuit si a schimbat sufletele: altele le face din cum au fost nu preschim-bându-le fiinta, ci primenind vointa libera [npoiapeaia] si nelasând mai departe ca ochii mintii sa aiba, ca si criteriu, o prejudecata” contradictorie fata de lucruri, ci, curatind albeata ochiilor, le-a dat sa vada cu claritate atât urâtenia si diformitatea rautatii, cât si marea frumusete si stralucire a virtutii.
15. Ai vazut cum Stapânul face zi de zi o noua creatie? Cine, spune-mi, a crezut [vreodata] ca cel ce-si pierdea adeseori întreaga existenta în placerile vietii, închinându-se pietrelor si lemnelor si socotindu-le pe acestea dumnezei, s-a suit cu totul la atâta înaltime a virtutii si a dispretuit si batjocorit pe toate acelea: pietrele le-a vazut ca pietre, lemnele, ca lemne, iar Facatorului tuturor I s-a închinat si L-a cinstit prin credinta mai mult decât pe toate cele din viata aceasta.
16. Ai vazut cum credinta în Hristos si urcusul spre virtute sunt numite „zidire noua”? Sa luam aminte, va rog , si noi, cei ce am fost initiati mai demult si voi, care v-ati bucurat acum de cinstea Stapânului, la îndemnul apostolic care zice: „cele vechi au trecut, iata toate sunt noi”. Uitând deci de toate cele de mai înainte, sa ducem o viata noua, schimbându-ne obiceiurile trupesti si, cugetând la vrednicia Celui Ce locuieste întru noi, sa graim si sa facem toate conform Lui.
17. Oamenii care au primit functii lumesti poarta pe haina întiparirea însemnelor împaratesti si de aceea sunt cinstiti înaintea tuturor. Ei s-ar rusina sa faca ceva ce ar fi nevrednic de acea haina cu însemne împaratesti. Iar daca unii îi ataca, au multi [în jurul lor] care sa intervina; daca altii ar vrea sa le faca rau, au deplina asigurare din partea hainei ca nu patesc ceva neplacut. Asadar, cu mult mai mult, cei care nu pe haina, ci în suflet au locuind pe Însusi Hristos si pe Tatal Lui si pe Duhul Sfânt, ar avea multa siguranta daca ar fi drepti, aratând în toate, prin strictetea si grija modului de vietuire, ca poarta chipul Imparatului!
18. Caci precum aceia, când prezinta însemnele împaratesti, sunt recunoscuti de toti [ca slujbasi ai împaratului], tot asa si noi, cei ce L-am îmbracat o data pe Hristos si am fost învredniciti de a-L avea înlauntru, daca am vrea, am putea printr-un mod de vietuire atent, chiar tacând, sa scoatem la iveala puterea Celui Ce locuieste în noi. Si dupa cum hainele voastre de acum si stralucirea vesmintelor iau ochii tuturor, tot asa, daca ati vrea, ati putea în toata vremea, prin vietuirea dupa Dumnezeu, sa sporiti mai mult decât acum stralucirea hainei împaratesti si, prin multa râvna, sa-i atrageti pe toti care va privesc spre un zel asemanator si spre a-L slavi pe Stapân.
19. Caci de aceea si Hristos zicea: „Sa lumineze lumina voastra înaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” [Mt 5, 16]. Ai vazut cum îndeamna sa lumineze lumina din noi nu prin haine, ci prin fapte? Spunând „sa lumineze lumina voastra”, a adaugat „ca sa vada faptele voastre bune”. Aceasta lumina nu se refera la simturile trupesti, ci lumineaza si sufletele si mintea celor ce privesc si risipeste întunericul rautatii, atragându-i catre propria lor iluminare si spre imitarea virtutii pe cei care au parte de ea.
20. „Sa lumineze – zice – lumina voastra înaintea oamenilor.” Bine a zis „înaintea oamenilor”. Atât de puternica sa fie lumina voastra încât nu numai pe voi sa va lumineze, ci sa straluceasca si înaintea oamenilor, care au nevoie de calauzirea ei. Dupa cum lumina aceasta sensibila alunga întunericul si îi ajuta sa umble drept pe cei ce calatoresc, asa si lumina întelegatoare ce vine, dintr-o vietuire înalta, celor ce au ochii mintii încetosati de întunericul înselaciunii si nu pot sa vada cu limpezime, le arata drumul virtutii si le curata albeata ochilor mintii, apoi îi conduce pe drumul drept si îi ajuta sa umble pe calea virtutii.
21. „Ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri.” Adica: virtutea voastra, si strictetea vietuirii, si dreapta savârsire a faptelor bune sa stârneasca pe cei ce privesc spre slavirea Stapânului tuturor. Prin urmare, va rog, fiecare dintre voi sa se preocupe a trai cu atât seriozitate, încât toti care va vad sa-L vorbeasca de bine pe Stapân.
22. De aceea si fericitul acesta, urmatorul lui Hristos, dascalul înaltei vietuiri, care se avânta peste tot si face orice spre mântuirea oamenilor, a scris spunând: „Daca cineva este în Hristos, este zidire noua. Cele vechi au trecut, iata toate sunt noi”. Si aceasta ca si cum ne-ar îndemna: Leapada haina cea veche! Ia-o pe cea noua care are atâta stralucire ca întrece însesi razele soarelui. Ia aminte sa pastrezi frumusetea hainei întru aceeasi stralucire. Caci atâta vreme cât acel rau demon si dusman al mântuirii noastre vede haina cea duhovniceasca asemeni unui fulger, nu îndrazneste nici macar sa stea aproape, atât se înspaimânta de stralucirea ei. Caci îi orbeste ochii fulgerul ce tâsneste din ea.
23. De aceea, va rog, chiar de la început sa aratam caldura în lupta si stralucire orbitoare, pururea facând mai stralucitoare si mai luminoasa frumusetea acestei haine. Si nici un cuvânt sa nu iasa în zadar, ci mai întâi sa veghem daca aduce ceva folositor si daca poate zidi pe cei ce asculta. Dar chiar si atunci cu multa frica sa graim – ca si cum cineva ar sta de fata si le-ar scrie -aducându-ne aminte de spusa Domnului: „Zic voua ca pentru tot cuvântul nelucrator pe care îl vor grai, oamenii vor da seama de ratiunea lui în ziua judecatii” [Mt 12, 36].
24. Sa nu fie din parte-va nici o discutie lumeasca, nefolositoare si fara nici un câstig [duhovnicesc]. Caci noi am ales o vietuire noua si se cuvine sa urmam acestei vietuiri cu fapta, ca sa nu devenim nevrednici de ea. Nu vedeti cum în cazul functiilor lumesti, cei ce se preocupa sa ajunga în Senat sunt opriti de legile omenesti ca sa faptuiasca unele din cele care sunt cu totul îngaduite celorlalti oameni? În acelasi fel si noi, cei acum initiati, cât si cei ce ne-am învrednicit mai demult de acest har, ar trebui sa fim drepti. Caci suntem membri ai senatului duhovnicesc si nu ne sunt îngaduite aceleasi [comportari] ca si celorlalti. Ci sa aratam si scumpatatea vorbei si curatia mintii; sa ne educam fiecare madular al nostru ca sa nu faca nici o fapta care nu ar aduce mult câstig sufletului.
25. Oare ce vreau sa zic? Sa ne ostenim limba numai spre cântari de lauda, spre slavoslovire, spre citirea dumnezeiestilor cuvinte si spre convorbiri duhovnicesti! Caci zice: „[Graiti] daca aveti cuvânt bun spre zidire, ca sa dea har celor ce asculta. Si nu întristati Duhul lui Dumnezeu întru Care ati fost pecetluiti” [Ef 4,29]. Vedeti ca a nu respecta acestea duce la întristarea Sfântului Duh? De aceea, va rog, sa râvnim sa nu facem ceva ce întriseaza Sfântul Duh, ci daca trebuie sa mergem în oras sa nu ne ducem la adunarile vatamatoare ori la întâlnirile nefolositoare si pline de flecareli. Sa nu avem nimic mai de cinste decât Biserica si casele de rugaciune si întâlnirile cu discutii duhovnicesti.
26. Si fiecare lucru facut de noi sa fie cu multa buna cuviinta. Caci zice: „îmbracamintea barbatului si râsul dintilor si umbletul piciorului arata cine este” [Is. Sir. 19,27]. Caci icoana starii sufletesti este privirea senina a ochilor si miscarea madularelor arata în special frumusetea ei. Iar daca ne plimbam prin centru, mersul nostru sa fie atât de linistit si asezat încât sa-i uimeasca pe cei cu care ne întâlnim. Dar nici ochii sa nu fie curiosi, nici picioarele sa nu paseasca cu neorânduiala, iar limba sa graiasca cu pace si blândete. Într-un cuvânt, toate cele din afara sa exprime frumusetea launtrica a sufletului. Sa traim de acum schimbat si neobisnuit, fiindca noi si neobisnuite sunt cele se s-au întâmplat cu noi, dupa cum si fericitul Pavel arata, zicând: „Daca cineva este în Hristos, este zidire noua”.
27. Si ca sa vezi ca noi si minunate sunt cele daruite noua, iata: cei ce mai înainte eram mai lipsiti de pret decât lutul si tarâna, curatiti fiind, am devenit mai stralucitori decât aurul si am câstigat cerul în locul pamântului. De aceea si toate cele daruite noua sunt duhovnicesti. Caci si haina noastra este duhovniceasca, si hrana, si bautura. Ar mai trebui ca si faptele si orice îndeletnicire sa fie duhovnicesti. Caci acestea sunt roada Duhului, dupa cum si Pavel zice: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-rabdare, facerea de bine, bunatatea, credinta, blândetea, înfrânarea. Împotriva unora ca acestea nu este lege” [Gal 5, 22-23]. Si bine a zis ceea ce a zis. Caci mai presus de lege sunt cei ce practica virtutea si ei nu se supun legii: „nu pentru cel drept s-a pus legea” [I Tim 1,9].
28. Si dupa ce a vorbit despre roada Duhului, a continuat: „Iar cei ai lui Hristos si-au rastignit trupul dimpreuna cu patimile si cu poftele” [Gal 5, 23]. Ca si cum ar zice: nu au mai lasat sa se faca în el lucrarea rautatii si l-au statornicit sa fie nelucrator [fata de rau]. Si atât l-au razboit, încât l-au ridicat mai presus de patimi si de pofte. Acesta este întelesul lui „si-au rastignit”. Caci dupa cum cel pironit pe cruce si strapuns de acele cuie, fiind sfâsiat de dureri si îmboldit din toate partile, nu mai poate fi suparat de poftele trupesti si sunt alungate de la el toate patimile si orice pofta rea – durerea fiind mai aprinsa decât acele patimi – în acelasi mod si cei ce s-au oferit pe sine lui Hristos s-au pironit asemenea Lui si au dispretuit sila trupului, încât s-au rastignit pe ei însisi împreuna cu patimile si cu poftele.
29. Iar noi, fiind ai lui Hristos, si îmbracându-L, si fiind învredniciti de hrana si bautura Lui cea duhovniceasca, asa sa traim, încât sa nu avem nimic comun cu lucrurile lumii acesteia. Caci ne-am înscris în alta cetate, în Ierusalimul cel de sus. De aceea, va rog, sa aratam fapte vrednice de acea cetate, ca si prin cele care ne fac virtuosi si prin cele prin care îi stârnim pe altii sa-L slaveasca, pe Stapân, sa atragem multa bunavointa de sus. Fiindca atunci când Stapânul nostru este slavit, ne revarsa cu multa generozitate darurile. Caci primind El dispozitia noastra binevoitoare, stie ca nu da binefacerile Sale unor nerecunoscatori si rauvoitori.
30. Stiu ca am lungit cuvântul. Dar iertati-ma! Caci multa noastra dragoste parinteasca pentru voi ne-a tras sa întindem învatatura. Caci vazând bogatia voastra duhovniceasca si stiind turbarea raului diavol si ca acum mai ales aveti nevoie de multa siguranta si paza, de aceea v-am dat aceste îndemnuri: ca în fiecare zi sa fiti treji si desteptati, priveghind si pazind neîncetat comoara voastra duhovniceasca, asa ca vrajmasul mântuirii noastre sa nu poata gasi nici o intrare [pe unde sa se strecoare].
31. Legamintele pe care le-ati facut cu Stapânul, scriindu-le nu cu cerneala si hârtie, ci prin credinta si marturisire, sa le paziti statornice si necalcate, silindu-va sa ramâneti tot timpul vietii în aceeasi stralucire. Caci este cu putinta – doar daca vrem sa aducem si noi neîncetat din partea noastra ceva – nu numai sa ramânem întru aceeasi stralucire, ci si mai stralucitoare sa facem aceste haine duhovnicesti. Fiindca si Pavel, dupa botez, o data cu trecerea timpului, mult mai luminos si stralucitor devenea, harul înflorind si mai mult în el.
32. Asadar, si noi sa ne silim sa veghem zi de zi, ca nu cumva stralucirea hainei noastre sa primeasca vreo pata sau murdarie, ci sa fim foarte atenti pâna si în lucrurile socotite marunte, ca sa putem fugi de pacatele mari. Caci daca începem sa le dispretuim pe unele, socotind ca nu au importanta, putin câte putin, mergând pe acest drum, vom ajunge în caderi mari. De aceea, va rog, sa aveti pururea în minte pomenirea legamintelor si toate de care v-ati lepadat: adica cortegiile dracesti si celelalte mestesugiri ale vicleanului. De lepra acestora sa fugiti pururea si sa paziti nestricate legamintele cu Hristos ca, neîncetat împartasindu-va cu Sfintele Taine si întariti fiind de aceasta Hrana, sa fiti neatinsi de vicleniile diavolului.
33. Si printr-o vietuire înalta sa atrageti atâta har, încât si voi sa fiti neînvinsi si Biserica lui Dumnezeu sa salte si sa se veseleasca pentru sporirea voastra, si Stapânul tuturor sa fie slavit si noi toti sa fim învredniciti de împaratia cerurilor cu harul si cu îndurarile si cu iubirea de oameni a Fiului Unuia Nascut si Domnului nostru Iisus Hristos, împreuna cu Care Tatalui si Duhului Sfânt slava, putere si cinste, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

din ” Cateheze baptisimale”, Sfantul Ioan Gura de Aur